De ce ai muta un camion de zapada in Alpi!? (VI)

O intamplare hazlio-chinuitoare s-a intamplat in timpul excursiei noastre in La Plagne. Asa cum v-am povestit in articolele anterioare, caderile de zapada din statiune au fost considerabile, iar powderul a fost la el acasa. Nu vorbesc de 2 cm, cum ne mai laudam prin Romania, ci de 1 metru de zapada pufoasa cazuta peste noapte, stratul mediu fiind in jur de 3 metri de zapada, motiv pentru care 80% din timp a fost alocat zonelor de off-piste.


12516701_1110067272376880_1095393399_o


Toate bune si frumoase pana in momentul in care decidem sa facem o coborare in off-piste de sus de pe ghetar, din varful Bellecote (3417m). Alex voia in dreapta, Alin voia in stanga ca a vazut el o vale faina, numai buna de „sinucidere”, eu aleg calea de mijloc. Powder pana la gat, trei nebuni si o coborare epica, unde premiu era o tura senzationala incheiata cu o bere la cabana din vale.

Alin cu placa gliseaza pe vale, in timp ce eu si Alex inotam la propriu prin zapada cautand echilibrul si calea perfecta de coborare. O intoarcere, doua, la a treia un schi prinde vointa proprie si decide sa ma paraseasca. Dupa doua tumbe, o verificare a integritatii corporale si a camerei de filmare incerc sa imi dau seama ce s-a intamplat.


4444444444444444


Oamenii mei radeau cu gura pana la urechi, in timp ce eu incercam sa ma recompun, dar surpriza, ia schiul de unde nu-i. Zece minute de inot si sondare, in timp ce oamenii din telescaun aclamau: à droite sau à gauche. Doar cu busola mai iti dadeai seama unde te afli. Am inceput sa caut prin zapada, dar fara succes. Ca sa avem spor am luat placa lui Alin in scop nobil la dezapezire. Dupa jumatate de ora fara sorti de izbanda, deja incepusem sa ma gandesc ce variante am pentru ca vacanta era abia la jumatate: sa cumpar altele sau sa inchiriez.

Eu mai jos, Alex mai sus cu placa din dotare, Alin admira telescaunul. Eu cer placa, in timp ce Alex o arunca ca pe un schi in speranta ca se opreste. Eu nu reusesc sa prind placa. Trei lucruri se petrec instant: placa o ia la vale, Alin aproape plange disperat si eu raman cu mainile sus ca un portar dupa gol. S-a mai dus un echipament si toata baza ramane pe Alex, sa recupereze placa si sa ne doteze cu o lopata de la baza instalatiilor.

A trecut o ora si ceva, vine Alex victorios cu lopata in spate prin powder in urale in timp ce noi eram resemnati, dupa cateva guri de jagger ne faceam planuri sumbre pentru pomana echipamentelor. Mai mutam un camion de zapada, fiecare cu ce are in dotare, intre timp dupa o tura cu lopata ne mai vine inima la loc in momentul in care revine Alex cu placa. Doua ore mai tarziu, resemnarea se vedea pe noi, in timp ce imi injuram schiul ramas ca amintire.


2222222222222222


Ne ridica sa plecam, trecuti prin toate sentimentele posibile, epuizati fizic si psihic, in timp ce imi injuram schiurile si pe Alin, care imi spunea de un sistem de prindere gen placa de surf, cand Evrika!!! langa locul ravasit de noi zaresc ceva negru in zapada. Amaratul de schi pierdut, voia parca sa revina dupa farsa facuta. Nici daca nimeream toate numerele la loto nu ma bucuram asa.

Fara dram de energie ramasa, cu trei ore pierdute, ne trecea prin cap aventura avuta scena cu scena si ne gandeam la situatia dramatica a oamenilor prinsi de avalansa si a celor care cauta. Cred ca doar cei patiti stiu ce inseamna un asemenea eveniment si mai nou si noi.

Invatare de minte si poate un patent pentru legaturi de schiuri sau sistem de localizare in caz de pierdere sau furt. 😀

Costin
Urmareste-ma

Costin

Pasiunile ne definesc, aventura ne uneste...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *