Pierduti fara transmisie…Postavaru-Timisu de Jos

Locatia: Poiana Brasov, varful Postavaru

Inculpati: Subsemnatul si Alin „care stie traseul”

Aventura incepe neprogramat, spontan si printr-un viraj rapid la dreapta peste gardul de protectie care delimiteaza partia de padure. Incercand sa alegem o alternativa pentru partie, pornind din Masivul Postavaru, ni s-a parut potrivita valea care duce pe langa padure. Cautam noi powderul perfect si  libertatea de miscare in cea mai pura forma de freeride din varf de munte pana la civilizatie, numai ce sa vezi?! pe langa faptul ca am gasit acel powder, am avut parte si de o experienta demna de povestit.

Cum a inceput

Pe nepusa masa, fara planuri, harti sau alte informatii („Alin, cunosti traseul?„). Zapada buna, braduti si inclinare perfecta pentru un schi perfect. Aaaa, sa nu uit si niste „fraieri” care urcau inapoi la pas (am inteles mai tarziu de ce se intorceau in civilizatie si o sa vedeti si voi). Ideea de baza era sa pornim din varf cu oprire in partia Bradu, cat se poate de simplu si perfect.

Aventura

Planul de acasa nu se potriveste insa cu cel din padure. Am ajuns intr-o zona fara semnal, pe o vale cu stanci stanga si dreapta, dar cu o zapada neatinsa, fara pic de sunete sau tipete caracteristice partiilor amenajate. Primul gand a  fost ca vom ajunge undeva pana la urma. Au urmat trante marca Alin, am trecut pe langa un barlog de urs, unde am fost extrem de silentiosi si  pe langa un parau care ne ghida coborarea. Nimic amenajat, fara doar si poate dedicat schiorilor cu experienta, intr-un final am descoperit si drumul forestier ce urma sa ne aduca la civilizatie. Am aflat cu stupoare ca avantajul schiurilor pe loc drept este de fapt un blestem cand mai tractezi pe cineva cu placa de snowboard. Probabil cel mai intens exercitiu de cardio din iarna asta :)).

Mare ne-a fost mirarea cand am descoperit ca am iesit intr-un final in Timisul de Jos, o localitate pe DN 1, vecina cu Predeal. Dupa cateva sfaturi din partea unui localnic, care era mai mirat ca noi de plecarea din Postavaru pe schiuri pana in localitate, am pornit spre statia de autobuz. In timp ce ne trageam sufletele si caram de echipamente spre statia de autobuz, am zarit trenul care incetinea in halta.  Am alergat dupa el ca nebunii,  am aruncat echipamentele in vagon si am sarit in mers inauntru. Cei cativa calatori se uitau mirati ca nu intelegeau ce se intampla, probabi de la casca mea cu dreeduri.

Alin/omul care stie traseul/care are nevoie de splitboard/care nu cade/care nu se sperie/care le stie pe toate – vinovat pe scurt

Dupa doua popasuri si doua autobuze luate din Brasov, am revenit in Poiana Brasov. Inca o tura de cardio pana la telecabina, ca doar nu suntem amatori si trebuia sa incheiem ziua in mod normal pe partie. Fix la 3.55 dupa cateva urlete la administratorii telecabinei, am prins ultima urcare spre varf…asta ca sa incheiem aventura in acelasi loc de unde am pornit.

Finalul

O priveliste de 360 grade si ne luam ramas bun de la Postavaru (pana data viitoare) si incepem coborarea finala, mai eram pe partie doar noi si instalatiile de zapada artificiala care ne brazdau fetele si echipamentul cu cristale mici de gheata.

Nu pot sa va ascund epuizarea fizica, dar in acelasi timp satisfactia unei zile reusite de povestit nepotilor. Petrecerea s-a mutat la baza partiei pana la ultima raza de lumina unde ne asteptau si ceilalti prieteni.