Aventura incepe cand iti faci planuri seara cu o cana de vin fiert…
‘Stii ce-ar merge pe vremea asta, ca inca e bine de mers pe munte? Un traseu pana pe Moldoveanu.’
‘Sa stii ca nu zici rau…’
‘Pai hai, ce mai stam?! Sa mergem de maine pana in weekend, asa ca baietii, cu stat in refugiu si tot tacamul.’ A fost de ajuns o samanta de idee ca sa apara aventura noastra de saptamana trecuta.
Vremea se anunta buna, soare mai toata perioada, am incarcat camerele foto si video si ne-am schitat in mare traseul care suna cam asa: plecare cu masina dimineata pana la Cartisoara unde urma sa lasam masina intr-o benzinarie sau undeva la vedere. Planul era sa facem autostopul pana la Victoria, dar s-a schimbat pe parcurs pentru ca cine ar lua cu autostopul trei oameni cu bagaje voluminoase pe un drum unde trec maxim doua-trei masini pe ora?
Noaptea urma sa petrecem la cabana Turnuri si a doua zi sa incercam urcarea pe Varful Moldoveanu (Masivul Fagaras, Judetul Arges, cel mai inalt din Romania cu o altitudine de 2544m). A doua zi planul e sa mergem spre Balea si sa ne retragem spre casele noastre.
Ce a iesit cu adevarat este o alta mancare de peste, dupa cum veti vedea.
Nu are rost sa va povestesc despre esecul nostru cu autostopul, asa ca a trebuit sa mergem cu masina in Victoria, unde am abandonat-o pentru traseu. Drumul spectaculos, mai ales in aceasta perioada a anului, am ajuns la cabana Turnuri unde am dat de oameni ospitalieri si atmosfera calda. Ascensiunea urma sa ne poarte pe drumuri de creasta pana la cabana Podragu unde am si ajuns destul de tarziu. Din pricina conditiilor nefavorabile, de vant puternic si gheata nu am reusit sa inaintam spre varf. Prinsi intr-o capcana pe munte ne-am adapostit intr-o sterpa (refugiu improvizat pentru ciobani pe munte). Vremea se strica din ce in ce mai mult, semnalul la telefon disparuse si gadgeturile noastre mureau unul cate altul din cauza frigului. Doar aparatul foto rezista eroic si se incapatana sa mai faca inca o poza. Portiuni intinse de gheata acopereau totul, prevestind venirea iernii, iar cerul era neobisnuit de senin. De mare ajutor ne-au fost oamenii de la Salvamont, care ne-au indicat trasee de urmat si sfaturi utile, asta cand am reusit sa prindem semnat pe telefoanele mobile. Varful nu a fost accesibil fara mijloace specializate de escalada, asa ca am urmat drumul de intoarcere spre Vistea pana in Victoria.
Acest traseu este accesibil pentru oricine vine pregatit in special vara. Ai de mers pe un drum forestier destul de lung si plicticos, este foarte bine marcat si seamana oarecum cu Jepii. Caprele negre iti dau tarcoale si daca esti silentios in ascensiune te poti bucura de peisaj si fauna. Bine este sa ai ceva coarda, un ham, bocanci si impermeabil pentru ploaie. Gheata cadea de pe versanti spulberata de vant, avansam din ce in ce mai greu, iar unul din companioni se vaita de sania improvizata cu partea dorsala . Intr-un final ajungem in zona lacului Podragu care este partial inghetat.
Poate cea mai faina experienta a fost cazarea noastra de milioane in sterpa. Am gasit usa deschisa si un interior amenajat rustic cu aer conditionat (gauri in pereti), dar cu lemne uscate pentru foc. A urmat operatiune tencuiala cu iarba si pamant si amenajarea pentru a petrece noaptea in aceasta sterpa. Va pot spune ca timpul trece foarte greu in astfel de situatii si te simti precum un puscarias gandindu-te la cei dragi de acasa, mai ales dupa ce faci planton o noapte intreaga si nu iti vine sa iesi afara. Povesti langa foc, Jagger, conserve, chiar si mere gasite acolo in stare impecabila. Poate cel mai frumos moment a fost noaptea cand a trebuit sa iesim afara rand pe rand inainte sa dormim. Cerul senin si plin de stele oferea un film cum nu vezi in niciun cinema din lumea asta. Dormitul a fost ca in legiune straina, in ture, fiecare pe unde a putut, iar colegii mei la ora 4 erau in picioare gata de drum. ‘Decat in stare de veghe, mai bine in miscare’, asa te mai incalzesti si iti trece si timpul mai repede. Pentru a pacali gheata am folosit coarda legata pe bocanci si intr-un final am iesit din stransoarea muntelui spre traseul care ne purta iar spre Victoria unde ne-am recuperat masina si ne-am intors in civilizatie.
Am mai fi stat, dar conditiile meteo se inrautateau si ramaneam si fara provizii, insa va pot spune ca acest tip de experienta este unica si iti ofera acea libertate de care ai nevoie din cand in cand. Multi ar spune ca e un soi de nebunie cand ai la dispozitie atatea mijloace de locomotive si cazare moderne, insa cand renunti la confort si tehnologie iti dai seama intr-adevar de adevaratele simturi si sesizezi ca plamanii tai parca incep sa respire. Lasi grijile acasa, pui tot in spinare si pentru cateva zile esti tu cu tine, propriul tau arbitru si propriul tau obstacol. Genul asta de aventura pentru noi este ca o boala care depaseste tot ceea ce cunostem din termeni medicali.
*te uiti bou la poarta noua/sau capra in exemplu nostru
*cazare la milion de stele, pentru informatii si rezervari Alin
