Sinaia – statiunea cu doua fețe
Vineri mi se facuse pofta de schiat si pentru ca se anuntase vreme buna la Sinaia, mi-am pus echipamentul in masina si am dat o tura rapida de o zi pana la munte. Cu ocazia asta am fentat si aglomeratia din weekend, mi-am facut pofta de powder si pentru inca o data mi-am adus aminte de ce vin asa de rar la Sinaia.
Pierduta intre doua administratii paralele, una de cand lumea, ce urca spre varf intr-o miscare boema, si cealalta noua, administrata insa de oameni vechi, Sinaia ar fi putut reprezenta o locatie ideala de petrecere a vacantei pentru multi turisti, dornici sa scape de drumurile lungi spre tarile vecine sau vestul Europei, daca nu ar fi dezamagit prin cateva aspecte care adunate iti lasa un gust dulce – amar.
De la parcarea cu locuri prea putine, care la prima ora era patinoar, iar la pranz plina de noroi de parca ai fi dat drumul la porci, la nerespectarea programului de functionare si terminand cu preturile demne de Elvetia, Sinaia ar avea potential enorm daca si atitudinea oamenilor ar fi alta. Entuziasmul pe care il aveam la inceputul zilei cand am vazut ca e soare pe varf, mi-a pierit brusc dupa cazatura din parcarea care lucea de la gheata, iar apoi la auzul frazei pe care angajatii ne-au tot aruncat-o atunci cand ne-am plans de conditii – ”Daca nu va convine, mergeti in alta parte!”. Nu stiu de unde vine aceasta atitudine, dar imi lasa impresia ca angajatii sunt adusi cu forta la munca.
Desi vremea era perfecta, instalatiile de la 1400m au pornit tarziu, ceea ce a dus la o mare frustrare, iar entuziasmul cu care ajunsesem in statiune scadea si mai tare. Noroc ca soarele de pe cer imi dadea speranta ca va fi totusi o zi memorabila.
In ciuda tuturor acestor neajunsuri, Sinaia are si o alta față.
Pentru noi, vanatorii de zapada, nu exista locatie mai buna decat Sinaia. Din Bucuresti faci cam o ora si 30 minute, lasi repede in urma aglomeratia si stresul orasului. Daca ai noroc poti gasi un powder perfect, cum rar vei intalni in Romania. Nu trebuie sa mergi in creierul muntilor, sa iti bati capul cu schi de tura, sa te incarci de echipamente scumpe sau sa arvunesti vreun elicopter. Trebuie doar sa ai parte de vreme buna ca sa vezi perfectiunea de la inaltime, aici la Sinaia.
Sinaia a fost binecuvantata de natura, iar cand natura isi propune sa realizeze ceva, stim cu totii ca poate crea minuni – un intreg versant cu zapezi neumblate, trasee ascunse, vai intortocheate, zona de padure ”amenajata” asa cum nicio actiune umana n-ar putea sa o faca. Cam de asta am avut parte vineri, o zi in care ne-am dat fara oprire. Flamanzi dupa zapada, nici macar nu stiu cand a trecut timpul si s-a apropiat ora de inchidere a instalatiilor.
Nu ma credeti? Nu-i nimic…nici mie nu mi-a venit sa cred…Sper ca pozele sa va demonstreze macar 10% din perfectiunea zilei de vineri, 1 februarie 2019, din Sinaia.
